L-am urmarit pe copilul batran printre umbrele orasului vechi. Cand a intrat in casa femeii am crezut ca e al nostru .Dar el,imbratisand femeia,disparea si aparea dupa bunul plac.Abia intr-un tarziu i-am intuit secretul.In momentul in care am inteles ca poate controla timpul, Pamantul s-a crapat sub el,si el a cazut in maruntaiele lui.I-am urmarit caderea cu privirea pana cand privirea mea a devenit totuna cu caderea lui.Iar el a devenit eu.M-am izbit cu corpul de pamant iar acesta s-a faramitat.Am cazut intr-o incapere ,in inima Pamantului.Acolo,un prieten foarte vechi,atat de vechi incat nu mai imi aminteam nimic despre el,ci doar o senzatie stranie de familiaritate m-a facut sa il recunosc dupa chipul maroniu,de personaj de desen animat,prepara un ceai.Facea trei ceaiuri.”Ai ajuns la timp a spus el.De fapt,ai iesit in afara lui,mai adauga zambind.Si imi oferi trei cesti de ceai.Pe prima scria “intelepciune” si am baut din ea.Am gustat si din a doua dar nu imi amintesc ce scria pe ea ,pentru ca o alta realitate a substituit-o pe aceea cu brutalitate.O alarma,un gest reflex si un regret.Ca nu am aflat nici de data asta unde sunt ,cine sunt si de ce sunt. Dar am aflat ca sunt.Si asta ar trebui sa fie tot ce conteaza.Gandul asta ma mai coaguleaza si azi.
Scuba diving martie 9, 2007
Am impins elefantul in lift,am intrat si eu si am apasat pe ultimul buton.Am coborat 5 etaje si liftul s-a oprit.As fi vrut sa cobor in pivnita sa alung fantomele si fiintele care bantuie pe acolo,dar liftul coboara cat vrea el,nu ai ce-i face.Am fost o data in pivnita si am intalnit-o pe vara-mea.Era palida si transparenta.Mi-a dat o pereche de chilotei rosii si mi-a spus sa o ajut sa plece de acolo.Pe cand vorbeam cu ea am fost atacat brusc de niste aratari pe care nu le-am vazut prea bine,dar de la care am primit o palma mai rece ca gheata peste obraz si ,speriat, am fugit la lift.I-am strigat peste umar ca ma voi intoarce sigur sa o salvez.Apoi am urcat in lift si pana sus nu m-am oprit.Acum am elefantul si as putea usor sa le alung.Ce altceva mai potrivit pentru a alunga fantome decat un elefant?E mare,e greu,e puternic,e viclean,scoate un sunet asurzitor si e real.Unde mai pui ca daca tocmai a mancat,gazele lui dauneaza pana si fiintelor din planurile subtile ale manifestarii.Am iesit din lift si am constatat ca e noapte si sunt pe malul marii.Excelent! m-am gandit.Nu sevedea tipenie de om in jur iar cerul senin si plin de stele ma indemna sa ma intind pe spate.Elefantul privea si el marea cu ochii lui albastrii si linistiti .Ehh…daca si el sta linistit inseamna ca nu e nici un pericol.M-am intins pe spate pe nisipul care inca mai era cald si am inchis ochii.
Eu, Ehecatl,fiul frumoasei Yolihuani si al viteazului Tlazohtlaloni,am fost ales in urma cu un an spre a fi daruit marelui zeu Tezcatlipoca.Am fost acoperit de aur si pietre pretioase,am primit 8 sclavi si 4 sotii .Am fost cel mai fericit om din Orasul Soarelui.Oamenii se inchinau in fata mea cand treceam pe strada,ca in fata unui zeu.Sclavii aveau grija sa nu imi lipseasca nimic,ca unui zeu.Iar frumoasele sotii ma adorau si ma iubeau ca pe un zeu.Alesul Zeului-jaguar Tezcatlipoca.De catava vreme incoace,ceva s-a schimbat insa.Hrana aleasa gatita de bucatarul meu, si bautura xocoatl,care imi placea atat de mult au inceput sa ramana in vase.Am crezut ca e ceva trecator,dar apoi si somnul si-a luat zborul de pe pleoapele mele.In timpul noptii ,ochii mei cautau mai degaraba lumina lunii decat intunericul palatului.Mainile mele au inceput sa mangaie iarba,copacii si pietrele si sa uite de rotunjimile sotiilor.Apoi,incetul cu incetul ceva a inceput sa vibreze inauntru.La inceput un sunet abia perceptibil,pe masura insa ce ziua Sacrificiului se apropia,vibratia a devenit tot mai puetrnica.Iar acum cand stau fata in fata cu Altarul Marelui Zeu si cu Marii Preoti,alesii Lui, in pieptul meu e un vuiet puternic care creste tot mai tare.Nu mai aud nimic.Il vad pe Marele Preot cum se indreapta spre mine.Vad buzele miscandui-se dar nu aud nimic.Nu! Nu trebuie sa mor! Nu voi muri! Simt o fericire imensa cuprinzandu-mi sufletul.Cu o miscare brusca ii smulg cutitul din mana si i-l infig adanc in ochi….
Uf ! Ce usor e sa aluneci in visul altuia! Sar repede in picioare.Elefantul da semne de nervozitate si tropaie picioarele in apa.Vad umbre negre si mici miscandu-se in directia stancilor.O ceata de pigmei se apropiede noi in fuga.Ma urc in spatele elefantului care o ia la goana inspre lift.Usa se inchide in urma noastra tocmai la timp pentru a opri o ploaie de sageti cu varful inmuiat in otrava.Nu e prima oara cand ii intalnesc dar nici o data nu am fost atat de aproape de a sfarsi in mainile lor.O sa le vin eu de hac intr-o buna zi.Ajung la etajul meu.Macar aici e liniste.Piticul de gradina ma intampina cu un zambet tamp.Mi-ai cumparat tigari ? ma intreaba.Mai lasa-ma in pace cu tigarile tale! Era sa mor,iar el numai la tigari se gandeste.Mananca si tu niste mere sau gaseste-ti o pitica de gradina si cara-te de aici.Ma asez pe banca si privesc cerul.Nu-mi pot opri un oftat…oare cand o sa pot pleca de aici?
